Hematologia
Hematologia este specialitatea care se ocupă cu diagnosticarea şi tratamentul bolilor de sânge şi a organelor hematopoietice (măduvă osoasă, ganglioni limfatici, splină). Cuprinde o paletă largă de afecţiuni de la sindroame anemice până la neoplazii hematologice. Acestea pot fi incluse într-o serie de sindroame hematologice.
Se pune întrebarea: Când trebuie să ne adresăm pentru un consult hematologic?
Prezenţa unuia dintre următoarele simptome sau asocierea acestora: oboseală, tegumente palide, ameţeli, durere de cap (cefalee), nervozitate, afectarea capacităţii de concentrare, palpitaţii. Toate aceste simptome se întâlnesc în sindroamele anemice. Pot avea diverse etiologii: lipsă de fier, deficit de vitamină B12 şi folaţi, scurtarea duratei de viaţă a eritrocitelor (hematiile se distrug mai repede decât normal) sau în contextul unei alte boli. Cel mai important în managementul unui sindrom anemic este identificarea şi tratarea cauzei care duce la apariţia anemiei. Hemoleucograma completă, frotiul de sânge periferic precum şi dozările de vitamină B12, acid folic, fier, anticorpi antieritrocitari, electroforeza hemoglobinei permit stabilirea diagnosticului etiologic al sindromului anemic.
Prezenţa de sângerări la nivelul mucoaselor, tegumentelor şi ţesuturilor sau oprirea cu greu a sângerărilor. Toate acestea traduc existenţa de sindroame hemoragipare. Reprezintă stări patologice ce rezultă din incapacitatea menţinerii hemostazei (oprirea sângerării). Sindroamele hemoragipare pot avea drept cauze: afectarea vasculară (vasculopatii), afectarea cantitativă şi calitativă a trombocitelor (plachete sanguine), afectarea factorilor de coagulare (coagulopatii). Hemoleucograma completă, frotiul de sînge periferic precum şi profilul de coagulare pot aduce date importante în diagnosticul acestor boli.
Avorturi spontane sau accidente trombotice. Cuprind o serie de manifestări incluse în sindroame trombofilice. Reprezintă opusul sindroamelor hemoragipare, ele manifestându-se prin formarea de trombi (cheaguri de sânge) în diverse ţesuturi şi organe. Reprezintă una dintre cauzele de avorturi spontane (formarea de cheaguri de sânge la nivelul placentei cu oprirea ulterioară în evoluţie a sarcinii). Se efectuează profiluri trombofilice care relevă deficitul unor factori anticoagulanţi sau diverse mutaţii genetice. Identificarea acestora permite un tratament adecvat pentru evoluţia normală a sarcinii, precum şi pentru prevenirea unor accidente trombotice.
Mărirea de volum a ganglionilor – Sindroame adenomegalice. Ganglionii sunt organe limfoide periferice conectate circulaţiei prin vase limfatice aferente şi eferente. Ei produc limfocite T, B cu rol în procesele imunologice, apărarea antiinfecţioasă şi antitumorală. Se pot întâlni în boli infecţioase, în boli de sistem, neoplazii hematologice şi non-hematologice. Cel mai important în managementul unui sindrom adenomegalic este de stabilit caracterele adenopatiei, corelarea acestora cu celelalte date clinice şi în funcţie de acestea, de indicat alte investigaţii care să permită un diagnostic cert.
Creşterea în volum a splinei – Sindrom splenomegalic. Principala manifestare clinică a splenomegaliei care îl obligă pe pacient să se prezinte la medic o reprezintă durerea în hipocondrul stâng (sub coaste în partea stângă) apărută la efort sau în repaus. Sindromul splenomegalic poate avea diverse cauze: infecţioasă, gastroenterologică, boli de sistem, sindroame anemice, neoplazii hematologice.